Consiliul Național de Apărare al Țării a adoptat două documente strategice care definesc viitorul instituției militare române. Acestea vizează atât planul de înzestrare pentru deceniul 2027-2036, cât și o viziune pe termen lung pentru anul 2044. Obiectivul principal este ca Armata României să dispună de 120.000 de militari activi și de o capacitate tehnică modernă, fiind capabilă să funcționeze eficient într-un context de conflict prelungit.
Primul document, axat pe perioada 2027-2036, stabilește prioritățile de achiziții și dezvoltarea sistemelor militare în funcție de resursele financiare. Acesta funcționează ca un plan de înzestrare care trebuie să coreleze nevoile operaționale cu bugetul disponibil. Totuși, generalul Virgil Bălăceanu a subliniat că succesul acestui plan depinde critic de realizarea programelor SAFE, menționând că există deja dificultăți legate de contractele nesemnate pentru anumite programe de armament.
Al doilea document proiectează evoluția forțelor până în 2044, punând accent pe necesitatea unui lanț de aprovizionare rezilient. Strategia subliniază importanța dezvoltării capacității de producție la nivel național și securizarea accesului la materii prime. Generalul Ștefan Dănilă a observat că, pentru a susține o armată de 120.000 de oameni cu tehnologie complexă, un buget de 5% din PIB ar putea fi insuficient, sugerând că ar putea fi necesare chiar 10% din PIB.
Problematica demografică reprezintă un punct critic, având în vedere scăderea populației și necesitatea de a atrage recruti prin salarizare și asistență medicală. În timp ce planul vizează forțele active, lipsesc detalii clare despre perspectiva rezervelor, o lacună identificată de generalul Bălăceanu. România trebuie să găsească un echilibru între dotările moderne și capacitatea de a mobiliza resurse, într-un context în care economia actuală nu este pregătită pentru un efort de război.
Relația cu Statele Unite ale Americii rămâne un pilon central, fiind tratată ca un parteneriat strategic de bază pentru accesul la tehnologii de vârf. Prezența trupelor americane și facilitățile de apărare antirachetă sunt seen seen ca factori de descurajare, oferind o garanție de securitate prin prezența fizică a forțelor. Generalul Dănilă a menționat că utilizarea spațiului aerian și a bazelor de către SUA oferă un avantaj strategic major în arhitectura de apărare națională.
Contextul regional rămâne tensionat, în contextul în care Rusia a început restricționarea plecării rezerviștilor în străinătate. În același timp, autoritățile românești au raportat recent acțiuni de sabotaj coordonate de Rusia, care au fost prevenite de către serviciile de informații. Aceste evenimente subliniază necesitatea unei pregătiri constante a structurilor de apărare și a capacității de răspuns la amenințările hibride din apropiere.