Luni, 11 octombrie, se marchează împlinirea a 115 ani de la nașterea lui Ion Dacian, o personalitate de marcă a operetei românești. Născut la 11 octombrie 1911, în Saschiz, județul Mureș, sub numele de Ion Pulca, acesta a fost un artist polivalent, activând ca tenor, pianist, violonist, regizor, libretist și pedagog. Cariera sa vastă a fost marcată de o pregătire culturală profundă, fiind un om capabil să vorbească și să cânte în zece limbi diferite.
Parcursul educațional al lui Ion Dacian a fost unul deosebit de complex, combinând studiile juridice cu cele muzicale. Între anii 1929 și 1933, acesta a urmat cursurile Facultății de Drept din Cluj, unde a obținut un doctorat în 1935 pe tema „Valoarea socială a presei”. În paralel, între 1930 și 1934, a studiat la Conservatorul de Muzică din Cluj, sub îndrumarea profesorilor Ionel Crișan, Tomel Spătaru și Rita D’Oria, care i-au impus o disciplină muzicală severă.
Debutul său profesional a avut loc în anul 1934 pe scena Operei Române din Cluj, unde a interpretat roluri de mare anvergură din repertoriul clasic, precum în „Traviata” de Verdi sau „Bărbierul din Sevilla” de Rossini. Ulterior, în 1939, a fost angajat de Nicolae Vlădoianu la Teatrul de Operetă și Revistă Alhambra din București. Aici a început să activeze atât ca actor, cât și ca regizor, prima sa operetă în care a jucat fiind „Vânt de primăvară” de Joseph Strauss.
Ion Dacian a ocupat funcția de director al Teatrului de Stat de Operetă în perioada 1961-1971, perioadă în care a organizat marile turnee europene. Acestea au permis artiștilor români să obțină afirmare internațională în țări precum Italia, Germania Federală, Austria, Belgia, Olanda, dar și în fosta URSS, Bulgaria, Polonia sau Cehoslovacia. Supranumit „mirele operetei”, acesta a interpretat peste 50 de roluri și a participat la peste 5.000 de spectacole de operă și operetă.
Realizările sale artistice au fost recunoscute oficial prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964, prin care i s-a acordat titlul de Artist al Poporului. Pe lângă interpretări, el a semnat regia spectacolului „My Fair Lady” de Frederick Loewe, primul musical realizat pe o scenă din România, cu premiera în 1968. Cariera sa a inclus interpretări magistrale în opere precum „Liliacul” sau „Sânge vienez”, dar și în producții românești precum „Ana Lugojana” sau „Anton Pann”.
Moartea sa a avut loc la 8 decembrie 1981, în București, fiind înmormântat în curtea bisericii „Sf. Gheorghe” din cartierul Andronache. Moștenirea sa rămâne vie prin instituțiile care îi poartă numele, precum Teatrul de Operetă și Musical „Ion Dacian” sau Gimnaziul de Stat „Ion Dacian” din localitatea natală. Impactul său asupra scenei lirice a fost atât de mare încât, după anul 1990, Teatrul de Operetă a fost redenumit în onoarea sa.