Coiful de la Coțofenești, o piesă centrală a tezaurului dacic, trece printr-un proces complex de restaurare după ce a fost recuperat din Olanda. Ioana Ciocan, ministrul Culturii, a anunțat marți, 27 octombrie, că obiectul va fi disponibil pentru publicul din România abia pe 15 ianuarie 2027. Această dată coincide cu sărbătoarea Ziua Culturii, moment în care se estimează un interes masiv din partea cetățenilor.
Procesul de restaurare este condus de Alexandru Doja, un specialist de la Muzeul Național de Istorie a României. Acesta a fost cel care a examinat prima dată coiful în Olanda, imediat după recuperarea sa. Echipa de lucru a fost formată inițial din 10 specialiști, incluzând experți în metale prețioase veniți din Olanda, însă în prezent, Alexandru Doja este singurul care lucrează direct la acest obiect de o valoare istorică imensă.
Recuperarea tezaurului a avut loc după un furt suferit în noaptea de vineri spre sâmbătă, 24/25 ianuarie 2025, la Muzeul Drents din Assen. În acel moment, patru piese au fost sustrase din expoziție în doar trei minute, deoarece muzeul nu era păzit. Printre obiectele dispărute se numărau trei brățări dacice și Coiful de la Coțofenești, fapt care a șocat comunitatea culturală internațională.
După un an și trei luni, pe 1 aprilie 2026, Coiful de la Coțofenești și două dintre cele trei brățări furate au fost recuperate. Obiectele au fost aduse în România cu avionul, sub protecție sporită asigurată de Ministerul de Interne. Pe 21 aprilie, tezaurul a fost depozitat la Muzeul de Istorie din Calea Victoriei nr. 12, unde se află acum pentru tratamentele necesare.
Cornel Ilie, directorul Muzeului Național de Istorie a României, a oferit asigurări privind calendarul de expunere. Ioana Ciocan a menționat că speră ca la prezentarea obiectului să existe o coadă de oameni dornici să vadă tezaurul. Restaurarea este considerată o etapă critică pentru a readuce la starea inițială piesele care au fost afectate în urma furtului din luna ianuarie a anului 2025.
Furtul de la Muzeul Drents din Assen a evidențiat vulnerabilitatea unor expoziții de valori naționale deținute în străinătate. Incidentul a implicat dispariția rapidă a unor piese unice, de la brățări la coifuri, într-un interval de timp extrem de scurt. Recuperarea acestora a necesitat coordonarea între autoritățile române și cele olandeze, culminând cu transportul securizat al bunurilor în țară.