Canoniera Eugen Stihi, o navă cu o prezență istorică de peste o sută de ani în flota română, urmează să fie dezmembrată și trimisă la fier vechi. După ce a fost scoasă din uz în anul 2004, unitatea navală se degradează constant în Portul Militar Mangalia, fiind cuprinsă de rugină. Procesul de distrugere a navei a fost accelerat de transferul acesteia de la MApN către Ministerul Economiei, ajungând în final la Șantierul Naval Mangalia.
Construită inițial în 1916 la Lorient, în Franța, sub numele de „Friponne”, nava a fost integrată în flota României în anul 1920. Numele actual, Eugen Stihi, a fost ales în onoarea unui erou al Marinei Române, care a căzut la datorie în timpul Bătăliei de la Turtucaia. Pe parcursul existenței sale, nava a îndeplinit roluri diverse, de la misiuni de dragare a minelor marine până la utilizarea ca navă-școală pentru instruirea viitorilor marinari.
Istoria militară a canonierei include participarea la operațiuni în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În anul 1944, unitatea a fost preluată de către sovietici, însă a fost restituită României doar un an mai târziu. Ulterior, nava a fost utilizată în cadrul misiunilor hidrografice și pentru pregătirea militarilor, rămânând un element de tradiție pentru forțele navale române până la retragerea sa definitivă din uz.
Eforturile de a salva nava pentru a fi transformată într-un muzeu au eșuat, în ciuda inițiativelor locale. În anul 2015, Primăria Mangalia a încercat să preia canoniera pentru a crea un spațiu expozițional, însă demersurile nu au fost finalizate. Primarul din Mangalia, Paul Foleanu, a menționat că documentele au fost transmise către MApN, dar motivele pentru care procesul s-a blocat nu au fost clarificate de către autorități.
Reprezentanții marinei au exprimat regretul pentru pierderea acestui simbol. Contraamiral de flotilă în rezervă, Sorin Learschi, a subliniat dificultatea de a vedea o astfel de navă dispărând fizic, menționând că lipsa resurselor a împiedicat protejarea ultimei canoniere din grupul de patru care au fost esențiale pentru Marina Română. De asemenea, contraamiral în retragere, Constantin Șorobea, a considerat nava o filă importantă de istorie pentru marinari și pentru întreaga țară.
Gestionarea activelor militare și a patrimoniului istoric reprezintă o provocare constantă pentru instituțiile de stat. În contextul în care unitățile de apărare și infrastructura navală sunt supuse unor procese de modernizare sau de dezafectare, deciziile privind păstrarea sau distrugerea echipamentelor vechi reflectă starea resurselor disponibile. În cazul Șantierului Naval Mangalia, procedura actuală presupune găsirea unei firme care să efectueze dezmembrarea completă a navei Eugen Stihi.