Documentarul „De mult nu a mai fost primăvară. Tatăl meu, România și eu” va fi prezentat în cadrul festivalului Astra Film Festival de la Sibiu, în secțiunea Competiția România. Filmul, care are o durată de 90 de minute, este prima lucrare de acest tip realizată de Alexandra Bidian și este produs de postul german ARD. Proiecțiile vor avea loc pe 18 octombrie, la ora 15.00, și pe 23 octombrie, la ora 18.00, fiind urmată de o sesiune de întrebări și răspunsuri.
Povestea se concentrează pe viața lui Alexandru Bidian, tatăl regizoarei, care a fost supus persecuțiilor regimului comunist. Acesta a fost arestat politic la vârsta de 16 ani și a petrecut un an în pușcărie la Sibiu, o experiență care i-a marcat întreaga existență. Ulterior, Alexandru Bidian a studiat teologia la Sibiu și filosofia la Mainz, obținând două doctorat, în timp ce rămânea activ în diaspora din Germania pentru a susține cauza României.
Pentru a reconstrui parcursul tatălui lor, Alexandra și sora sa, Maria Bidian, au parcurs un proces complex de cercetare documentară. Regizoarea a studiat cu minuțiozitate peste 2000 de pagini de materiale din arhivele CNSAS, care conțin detalii despre supravegherea constantă exercitată de Securitate asupra lui Alexandru Bidian. Aceste dosare includ note zilnice despre activitățile sale, de la orele de trezire până la discuțiile cu prietenii sau familia, relevând și faptul că un prieten apropiat a fost informator.
Proiecția filmului la Sibiu vine după ce documentarul a fost deja vizionat în Germania, inclusiv la Zilele filmului Românesc de la München. Alexandra Bidian a observat că, în Germania, publicul a reacționat prin împărtășirea propriilor povești despre exil sau migrație, în timp ce în România audiența va aborda subiectul diferit. Aceasta din urmă, fiind formată din persoane care au trăit direct dictatura sau au avut rude afectate de acești ani teribili, va privi filmul printr-o lentilă personală și istorică mult mai profundă.
Documentarul funcționează ca un road movie, reconstituind călătoriile de copilărie efectuate de regizoare și sora sa din Germania către România. Procesul de descoperire a trecutului a implicat discuții extinse în cadrul unor călătorii lungi și interviuri cu rudele familiei. Prin acest demers, Alexandra Bidian a reușit să pună cap la cap fragmentele de viață ale tatălui său, transformând un puzzle de necunoscute într-o narațiune despre iubire, pierdere și deziluzia de după Revoluție.
Documentarul este o lucrare de tip personal, fiind lansat într-un context în care istoria dictaturilor din Europa de Est rămâne un subiect de studiu și de reflecție socială. În România, accesul la arhivele de securitate prin instituții precum CNSAS a permis reconstrucția unor vieți individuale prin documente de monitorizare. Acest tip de cercetare documentară este esențial pentru înțelegerea mecanismelor de control și a impactului pe care supravegherea constantă l-a avut asupra cetățenilor din perioada comunistă.