În ultimii ani ai regimului comunist de la București, România a înregistrat un fenomen masiv de emigrare către Republica Federală Germania. Documente publicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității arată că, între anii 1987 și 1989, zeci de mii de cetățeni au încercat să plece definitiv din țară. Această mișcare de exod a inclus atât persoane care au folosit canale oficiale, cât și persoane care au ales căi ilegale pentru a scăpa de dictatură.
În perioada 1987-1989, au fost depuse oficial 47.132 de solicitări noi pentru plecarea în R.F. Germania. Regimul a aprobat 35.486 de plecări, menținând un ritm controlat de aproximativ 12.000 de emigranți pe an. Totuși, presiunea a fost uriașă, deoarece la 1 septembrie 1989 existau aproape 90.000 de cereri în curs de soluționare. Multe dintre aceste dosare erau blocate de sistem, unele fiind în așteptare încă din anul 1975.
Pentru cei care nu puteau obține pașaport, singura opțiune a fost evaziunea ilegală. Prin refuzul de a se întoarce din călătorii sau tranzit, 5.536 de persoane au rămas ilegal în străinătate. De asemenea, 2.243 de persoane au reușit să treacă fraudulos granița, ajungând în Germania. Din acest număr de fugari reușiți, peste 75% au fost bărbați, iar jumătate dintre aceștia erau tineri cu vârste cuprinse între 19 și 30 de ani.
Migrația a afectat profund structura profesională a țării, pierzându-se un număr important de specialiști. Au plecat oficial 11.455 de muncitori calificați, lăsând fabricile din Timișoara, Sibiu, Brașov sau Arad fără personal vital. Totodată, 459 de profesori și 238 de cadre medicale superioare au primit dreptul de a emigra definitiv. Această pierdere de resurse umane a lovit direct sistemele de învățământ și sănătate, care erau deja în criza de resurse.
Din punct de vedere geografic, Sibiul a fost epicentrul birocratic, deținând recordul la dosare blocate și aprobări oficiale. Județul Timiș a fost zona cu cele mai multe fugi reușite prin fâșie sau rămâneri din excursii. Bucureștiul s-a situat pe locul doi la refuzul de întoarcere din excursii, reflectând o migrație urbană și intelectuală. Un aspect surprinzător relevat de CNSAS este faptul că peste 1.248 de membri ai Partidului Comunist au ales să plece în libertate.
Etnicii germani, reprezentând sașii și șvabi, au constituit nucleul principal al acestui exod migratoriu. Aceștia au dominat toate categoriile, de la cererile oficiale la fugile prin fâșie. În contrast, cetățenii români au avut șanse mai mici la aprobări oficiale, recursând mai des la metode radicale de trecere a graniței. Datele arată că societatea se afla într-o implozie demografică și socială profundă chiar înainte de Revoluția din 1989.