Stațiunea Mamaia, care astăzi reprezintă un punct central al turismului de la Marea Neagră, a avut o istorie marcată de luxul interbelic și de prezența Familiei Regale. După Marelui Război, zona a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă, primind investiții masive din partea oamenilor cu stare. Totuși, multe dintre construcțiile de epocă au fost distruse ulterior, în special în timpul procesului de sistematizare a stațiunii desfășurat în perioada comunistă.
Istoria reședinței regale începe prin decizia autorităților locale din Constanța de a oferi terenul pentru un castel de vară. În urma unor discuții purtate în 1922 la Hotelul Palas, Primăria Constanța a oferit Familiei Regale un teren de peste 34.000 de metri pătrați pe plaja Mamaia. Proiectul Palatului Regal a fost realizat de arhitectul italian Mario Stoppa la cererea Reginei Maria, care dorea o clădire diafană, adaptată mediului marin, nu o reședință clasică.
Construcția palatului, începută în 1924, a combinat elemente mediteraneene cu cele balcanice, fiind dotată cu terase și un turn foișor. Structura era complexă, având 16 încăperi la demisol, 14 la parter și șapte la mansardă, unde a fost amenajat apartamentul Principelui Mihai. În perioada interbelică, acest loc a devenit un punct de întâlnire pentru elite, generând un boom imobiliar în care metrul pătrat de teren se vindea cu 600 de lei.
Regina Maria a construit și propria rezidență, „Cara Dalga”, pe un teren de 2.780 de metri pătrați, locație cunoscută astăzi sub numele de „Club Orient”. Stațiunea a beneficiat de infrastructură modernă, precum Cazinoul construit de Jacob Aristide și Gheorghe Timiraș sau Hotelul Rex, inaugurat în 1936 de Carol al II-lea. Aceste locuri găzduiau diplomați și oameni politici, fiind simboluri ale unei societăți care urma moda de la Paris.
După intrarea trupelor sovietice în zona Mamaia, după 23 August 1944, stațiunea a suferit transformări drastice. Cele mai importante vile au fost rechiziționate de armata sovietică, iar multe dintre ele au fost vandalizate de militari. În deceniile următoare, sistematizarea comunistă a dus la demolarea multor imobile istorice, lăsând în urmă doar câteva amintiri, precum Hotelul Albatros sau vila prințului Barbu A. Știrbei, care au supraviețuit distrugerilor.
În perioada interbelică, Mamaia era un simbol al modernității, oferind servicii de lux și evenimente sociale de anvergură. De la balurile de la Cazinou la restaurantele deschise noaptea, stațiunea a reprezentat vârful de seamă al vieții mondane. Totuși, acest stil de viață a fost înlocuit de o realitate mult mai dură, în care clădirile regale au ajuns să fie simple ruine, în unele locuri chiar acoperite de buruieni.