Marți, 27 octombrie, este sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov, o figură centrală în calendarul ortodox, fiind considerat Ocrotitorul Bucureștilor. Moaștele acestuia sunt păstrate în cadrul Catedralii Patriarhale, unde credincioșii se adună pentru a se ruga pentru sănătate și bunăstare. Această zi urmează sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de mir, celebrat pe 26 octombrie, oferind un interval de două mari sărbători creștine.
Sfântul Dimitrie cel Nou a trăit conform învățăturilor Sfinților Părinți, fiind un exemplu de bunătate și smerenie. Originar din satul Basarabov, situat pe malul apei Lom, acesta a fost inițial păstor de vite înainte de a deveni monah într-o peșteră. Viața sa a fost marcată de o osteneală spirituală profundă, prin care s-a învrednicit darul de a face minuni, conform relatărilor din Viețile Sfinților.
Istoria moaștelor sale este una spectaculoasă, după ce acestea fuseseră pierdute în apele râului Lom. După ce un înger i-a arătat locul unor unei fete în vis, moaștele au fost recuperate de preoți și oameni, fiind găsite strălucind ca aurul. Ulterior, între anii 1769 și 1774, generalul Petru Salticov a luat moaștele pentru a le trimite în Rusia, însă, la rugămintea creștinului Hagi Dimitrie, acestea au fost dăruite Țării Românești.
După ce au fost primite de popor, sfintele moaște au fost așezate în biserica Mitropoliei Ungrovlahiei, iar în iulie 1774 au fost mutate definitiv în Catedrala mitropolitană din București. Sfântul a fost proclamat oficial Ocrotitorul orașului de către mitropolitul Filaret al II-lea, în perioada 1792-1793. Din anul 1955, cultul său este generalizat pe întreg teritoriul țării, fiind recunoscut ca protector al întregii Țări Românești.
Tradițiile populare impun ca în această zi să nu se muncească, pentru a atrage binecuvântarea asupra gospodăriei și a proteja animalele de boli. Este considerat un moment propice pentru milostenie, prin împărțirea de mâncare de post, mere, colaci sau vin către cei nevoiași. De asemenea, Sfântul Dimitrie cel Nou este văzut ca un vestitor al iernii, marcând începutul perioadei cu temperaturi mai scăzute.
În tradiția creștină ortodoxă, sărbătorile sfinților au rolul de a întări legătura dintre comunitate și divinitate prin acte de caritate. Această sărbătoare se înscrie într-un calendar liturgic complex, unde fiecare zi dedicată unui sfânt aduce cu sine un set de reguli sociale și spirituale. Respectarea acestor obiceiuri reflectă menținerea identității culturale și religioase a populației din regiunile afectate de aceste tradiții.