Sărbătoarea Sfântului Dumitru, cunoscută în calendarul popular sub denumirea de Focul lui Sumedru sau Moșii de Toamnă, reprezintă un moment de trecere între anotimpuri cu tradiții vechi de două mii de ani. Această sărbătoare este specifică zonei vestice a Țării Românești și Olteniei, reieșind din practici care combină purificarea spațiului prin intermediul focului cu elemente ale cultului morților. Ritualurile sunt menite să asigure belșugul gospodăriei și rodirea pomilor din livezi.
Tradiția „Focului lui Sumedru” presupune aprinderea unor focuri în ajunul sărbătorii, folosind lemne de brad, dar și spice, coceni sau resturi de cânepă de la meliță. Aceste flăcări erau întreținute constant în mai multe locuri, pentru ca participanții să poată sări peste ele în momentul de maximă putere. Acest ritual de trecere prin foc avea rol protectiv pentru copii, ajutându-i să fie sănătoși tot anul, în timp ce pentru fete și feciori reprezenta un semn pentru a se căsători în cursul anului următor.
În Bucovina, se practică utilizarea „focului viu”, obținut prin frecarea a două lemne uscate, pentru scopuri agricole specifice. Acest tip de foc era folosit la afumarea albinelor, cu scopul ca acestea să fie „iuți ca para focului”, precum și la stupi, pentru a asigura protecția și un rod bogat pe parcursul întregului an. În unele regiuni ale Olteniei, observăm că focurile lui Sâmedru se făceau și în seara de Sfântul Dumitru, consolidând acest obicei local.
O altă latură importantă a sărbătorii este legată de Moșii de Toamnă, cunoscuti și sub numele de Moșii cei Mari sau Moșii lui Sf. Dumitru. Această parte a ritualului are loc în sâmbăta dinaintea sărbătorii și se concentrează pe cultul morților prin oferirea de pomană. Pentru sufletele defuncților se împărțeau produse precum grâu fiert, colaci, unt, untură, lapte, brânză și fructe, alături de embleme ale agriculturii și păstoritului, cerându-se în schimb belșug și spor în casă.
Activitățile sociale în jurul sărbătorii includ împărțirea unor alimente de către femei, precum nuci, mere, struguri, prune uscate, covrigi, pâine caldă sau colăcei unși cu miere. Sărbătoarea se încheie cu petreceri cu dans și joc, moment în care fiecare participant lua câte un tăciune pentru a-l arunca în livadă, asigurând astfel rodul pomilor. În contextul climatic, tradiția precizează că un cer senin în noaptea de Sfântul Dumitru indică o iarnă blândă și ploioasă, în timp ce un cer noros anunță o iarnă grea.