Situația socială din Republica Moldova rămâne critică pentru generația tânără, deoarece peste o treime dintre copii se confruntă cu fenomenul sărăciei. Datele oficiale indică faptul că rata sărăciei absolute a depășit pragul de 30% în anul trecut, afectând masiv comunitățile rurale. Pentru a răspunde acestor provocări, autoritățile au propus un buget de 70 de milioane de lei pentru anul 2027, vizând sprijinirea a aproximativ 16.000 de copii care se află în situații de dificultate și risc.
Disparitățile dintre mediul rural și cel urban sunt extrem de pronunțate, în mediul rural rata sărăciei absolute atingând 43,5%, în timp ce în orașe indicatorul este de aproximativ 19%. Această prăpastie este alimentată de oportunitățile de angajare reduse și de veniturile mici din agricultură. Cercetătorul Mihail Ciobanu de la Institutul Național de Cercetări Economice explică faptul că, în familiile unde ambii părinți sunt angajați, rata sărăciei este de circa 20%, însă aceasta sare de 30% atunci când unul dintre părinți nu are loc de muncă.
Structura familiei influențează direct nivelul de vulnerabilitate, riscurile crescând semnificativ în cazul celor cu trei sau mai mulți copii. În aceste cazuri, rata sărăciei este aproape dublă față de cea înregistrată în familiile cu un singur copil. Pentru a asigura un trai decent unei familii cu doi copii, Mihail Ciobanu susține că fiecare părinte ar trebui să câștige lunar peste 30.000 de lei. Totuși, cercetătorul subliniază că există un decalaj mare, deoarece salariul mediu din țară este încă departe de această sumă necesară.
Pe lângă lipsa veniturilor, copiii se confruntă cu sărăcia multidimensională, care include dificultăți de acces la educație, sănătate și condiții adecvate de trai. Liliana Rotaru, președintele organizației Copil, Comunitate, Familie, avertizează că acest fenomen poate fi transmis de la o generație la alta. Ea pune accent pe necesitatea educației financiare, menționând că simpla acordare a indemnizațiilor nu garantează utilizarea resurselor în beneficiul copilului. Familiile trebuie sprijinite prin servicii sociale și locuri de muncă apropiate, fără a fi însă stigmatizate.
Prestațiile sociale joacă un rol crucial în atenuarea impactului, deoarece fără acestea rata sărăciei ar fi fost cu 5,8 puncte procentuale mai mare. Anastasia Gruzin, de la ministerul de resort, susține că sprijinul financiar trebuie completat cu măsuri de asistență, precum facilitarea accesului la acte de identitate sau consiliere profesională. Identificarea timpurie a riscurilor este esențială pentru a preveni excluziunea socială. Autoritățile intenționează, de asemenea, să majoreze indemnizațiile pentru copiii care se află în serviciile de plasament.
Evoluția indicatorilor de sărăcie depinde de stabilitatea economică și de capacitatea statului de a implementa politici de protecție socială eficiente. Experții subliniază că reducerea durabilă a acestui fenomen nu poate fi realizată doar prin transferuri monetare, ci necesită investiții masive în infrastructură și dezvoltarea economiei locale. Crearea unor locuri de muncă stabile, în special în zonele rurale, rămâne un pilon fundamental pentru a permite familiilor să iasă din cercul sărăciei și să atingă un nivel de trai decent.