Republica Moldova trece printr-o reorganizare administrativ-teritorială majoră, prin care țara este împărțită în trei mari regiuni, păstrând în același timp statutul special pentru UTA Găgăuzia și municipiile Chișinău și Bălți. Noua structură prevede ca Regiunea Nord să cuprindă 11 raioane cu sediul la Bălți, Regiunea Centru să aibă 13 raioane cu sediul la Chișinău, iar Regiunea Sud să reúna șapte raioane, având sediul la Cahul. În acest nou model, actualul raion Taraclia va fi transformat în municipiu de nivelul II.
Premierul Republicii Moldova, Vasile Tofan, a subliniat că esența acestei reforme constă în construirea unor primării mai puternice, capabile să livreze servicii esențiale precum apă, drumuri sau transport. Guvernul susține că noile regiuni vor avea competențe concentrate pe dezvoltare regională și coordonarea proiectelor care depășesc capacitatea unei singure localități. Scopul este ca puterea locală să fie cât mai aproape de cetățeni, oferind suport primăriilor pentru atragerea finanțărilor și realizarea investițiilor comune.
Expertul Adrian Ermurachi explică faptul că procesul de „amalgamare voluntară” a fost esențial, peste 50-60% dintre cele aproape 900 de autorități locale de nivel 1 au ales această cale. Pentru a motiva acest demers, guvernul a oferit stimulente financiare sub formă de investiții sau acces la resurse, sumele ajungând la aproximativ 5-7 milioane de euro per localitate fuzionată. Cele care nu vor opta pentru comasarea voluntară vor fi supuse ulterior unei procese de amalgamare normativă.
În ceea ce privește obstacolele, Adrian Ermurachi menționează rezistența politică și frica localităților mici de a-și pierde primăria. Totuși, accesul la servicii va fi garantat prin Centre Unificate de Prestare a Serviciilor (CUPS), care vor digitaliza și centraliza procesele. În România, situația este diferită, deoarece administrațiile locale sunt adesea utilizate în mod clientelar pentru menținerea puterii și gestionarea resurselor publice, ceea ce face ca primarii să fie reticenți în a renunța la influența și privilegiile lor.
Cosette Chichirău, care a creat o aplicație de simulare a reformei, indică faptul că o comasare bazată pe un prag de 5.000 de locuitori ar reduce numărul primăriilor de la 3.186 la aproximativ 1.300. Această mișcare ar putea genera economii de cel puțin 10 miliarde de lei anual din cheltuielile de funcționare. Totuși, lipsa unei majorități politice stabile și interesul partidelor de a proteja primăriile mici împiedică implementarea unor astfel de măsuri necesare pentru creșterea economică.
Sistemul administrativ din România este marcat de o dependență mare de transferurile și granturile de la stat, cu venituri proprii ale primăriilor fiind mult sub media statelor membre UE. Această structură financiară fragilă limitează capacitatea de dezvoltare locală și atragerea de fonduri europene. Deși există propuneri de reformă, lipsa unei voințe politice comune între partide face ca procesul de reorganizare să rămână un subiect de discuție fără implementare concretă.