Investigațiile privind moartea regizorului și intelectualului de stânga Pasolini au fost redeschise după aproximativ 50 de ani de la fapta comisă. Trupul acestuia, în vârstă de 53 de ani, a fost găsit pe o plajă din apropierea Romei la data de 2 noiembrie 1975. Evenimentul a lăsat în urmă numeroase întrebări nerezolvate, în special privind circumstanțele violente ale decesului și identitatea celor implicați direct în actul de agresiune.
Avocatul Maccioni, care a reprezentat în trecut vărul lui Pasolini, solicită oficial procurorilor să pună cap la cap piesele puzzle-ului pentru a clarifica adevărul. Acesta a subliniat faptul că testele ADN efectuate au confirmat prezența unor alte persoane la locul faptei, ceea ce contrazice anumite versiuni anterioare. Maccioni a îndemnat persoanele care dețin informații despre acest caz să își facă declarațiile publice, susținând că acestea au lipsit de curaj în deceniile trecute.
Cazul este marcat de schimbări majore în declarațiile martorilor, în special ale lui Giuseppe „Pino” Pelosi. Acesta, un prostituat de 17 ani prins în ziua crimei în timp ce conducea mașina victimei, a asumat inițial vina, susținând că s-a apărat de o tentativă de viol. Totuși, în anul 2005, Pelosi a revenit asupra afirmațiilor, atribuind crima unor trei bărbați neidentificați care vorbeau cu accent sicilian, schimbând radical perspectiva asupra evenimentului.
Victima a fost supusă unei agresiuni extrem de violente, fiind bătută sălbatic înainte ca un vehicul de tip Alfa Romeo GT să îi treacă peste corp. Identitatea proprietarului mașinii a rămas o problemă de investigație, neputând fi stabilit dacă autovehiculul aparținea victimei sau altcuiva. De la acea perioadă, numeroase teorii au încercat să explice motivul asasinatului, de la posibile șantajuri până la implicarea mafiei sau a unor grupări de extremă dreaptă.
Moștenirea lui Pasolini este una marcată de controversă, reflectând o viziune critică asupra societății și a valorilor burgheze. Ultimul său film, intitulat „Salo sau cele 120 de zile ale Sodomei”, a fost lansat după moartea sa și a provocat scandal prin reprezentarea explicită a violenței. Regizorul a fost cunoscut pentru criticile aduse cenzurii impuse de Biserica Catolică și pentru abordarea sa aspră a realităților politice și sociale din Italia.
În deceniile de la decesul regizorului, ancheta a fost marcată de incertitudini juridice și de schimbări de versiuni ale martorilor. Deși au existat multiple ipoteze privind motivele crimei, lipsa unor dovezi concludente a menținut dosarul într-o stare de suspans. Redeschiderea acestuia, bazată pe noile descoperiri genetice, reprezintă o încercare de a pune punct unui capitol întunecat din istoria culturală a Italiei.