Reintegrarea veteranilor în societatea ucraineană trebuie să devină o componentă centrală a proceselor de reconstrucție a țării, conform unei analize publicate de Stockholm Centre for Eastern European Studies. Kostiantyn Tatarkin, consilier tehnic pentru problemele veteranilor la IREX Ukraine, susține că sprijinul financiar nu trebuie să fie singurul instrument de politică publică. Autorul propune direcționarea resurselor către recuperare medicală, sănătate mintală, educație și servicii comunitare, solicitând ca Uniunea Europeană să includă aceste obiective în instrumentele de sprijin bugetar.
Sistemul actual de protecție socială pentru veterani se bazează pe un cadru juridic adoptat încă din 1993, prin legea privind statutul veteranilor de război. Deși acest act a trecut prin numeroase revizuiri, Kostiantyn Tatarkin consideră că arhitectura sa fundamentală nu a evoluat suficient pentru a gestiona realitatea actuală. Războiul de amploare a extins masiv numărul persoanelor care necesită sprijin pentru revenirea la viața de familie și la muncă, depășind capacitatea actuală a sistemului de a asocia drepturile cu nevoile reale.
Analiza evidențiază riscul ca sumele mici acordate individual să devină angajamente bugetare masive și greu de modificat. Pentru anul 2026, se estimează că există 1.417.385 persoane cu statut de „participant la ostilități”, care primesc o plată de 1.000 UAH, echivalentul a aproximativ 20 EUR. Aplicată întregului grup, această prestație reprezintă suma de circa 27 de milioane EUR. Autorul avertizează că extinderea constantă a listelor de beneficii poate consuma spațiul fiscal necesar finanțării serviciilor directe de reintegrare.
Un alt exemplu de program este Veteran Sport, lansat experimental în 2025 pentru a finanța activități fizice. Beneficiarii pot primi 1.500 UAH pe trimestru pentru utilizarea sălilor de sport sau a piscinelor. Datele Ministerului ucrainean pentru Veterani indică faptul că peste 200.000 de persoane participau la acest program în primul trimestru din 2026. La un nivel maxim de 250.000 de participanți, programul ar putea atinge cheltuieli de aproape 29 de milioane EUR într-un singur an.
Pentru a evita blocajele, autorul recomandă evaluări periodice ale programelor mari pentru a verifica cost-eficiența și atingerea obiectivelor. De asemenea, resursele ar trebui mutate către nivelul local, deoarece serviciile de recuperare și sprijinul psihologic sunt furnizate în orașele sau comunele de reședință. Este necesară o distribuție a responsabilității către ministerele de sănătate, educație și ocupare, astfel încât politicile naționale să fie însoțite de capacitate administrativă la nivel municipal.
Experiența Croației de după războaiele anilor 1990 servește drept avertisment privind impactul fiscal al beneficiilor de lungă durată. În 2007, cheltuielile pentru veterani și familiile lor în Croația reprezentau aproximativ 1,7% din PIB, dintre care 1,39% din PIB erau pensii. Evaluările Băncii Mondiale au indicat că o structură prea generoasă a acestor plăți poate reduce stimulentele pentru participarea persoanelor pe piața muncii, afectând astfel reconstrucția economică a țării.