La aproape două decenii de la prăbușirea Lehman Brothers, care a marcat începutul crizei financiare globale din 2008, structura riscurilor economice a suferit transformări majore. Deși sistemele financiare actuale sunt mai bine supravegheate, noile vulnerabilități apar în segmentele care nu sunt reglementate la fel de strict ca băncile clasice. România se confruntă cu o economie mult mai mare, însă și cu o datorie publică semnificativ mai ridicată față de perioada de dinaintea crizei de acum 18 ani.
În trecut, centrul instabilității era reprezentat de sectorul bancar și de piața imobiliară americană. Astăzi, finanțarea s-a mutat masiv în afara intermedierii bancare clasice, către entități precum fondurile de capital privat sau fondurile de risc. Conform datelor Financial Stability Board, sectorul financiar non-bancar a ajuns la 256,8 trilioane de dolari în 2024. Claudiu Cazacu, consultant de strategie în cadrul XTB România, explică faptul că aceste entități pot utiliza un efect de levier mult mai mare decât instituțiile bancare.
Economia României a evoluat drastic de la momentul prăbușirii din 2008, când țara a resimțit o recesiune severă cu scăderi de peste 15%. În prezent, PIB-ul este de 3,8 ori mai mare decât în 2008, iar salariul mediu brut a crescut de 6,2 ori. Totuși, această expansiune este însoțită de o creștere a datoriei publice care este de aproape cinci ori mai mare decât în perioada de după criza financiară globală, ceea ce aduce riscuri suplimentare.
Contextul dobânzilor reprezintă un alt factor de diferențiere față de perioada de după 2008. După o perioadă de dobânzi foarte scăzute, revenirea inflației și evoluțiile geopolitice au crescut costurile de împrumut. Randamentele titlurilor de stat americane pe 10 ani au apropiat pragul de 5%, punând presiune pe piețele de capital. Această situație complică gestionarea datoriei publice, în special într-un context în care deficitele bugetare sunt tot mai dificil de finanțat.
Ratingul suveran al României este descris de Claudiu Cazacu ca fiind situat într-o poziție inconfortabilă, fiind cu doar o singură treaptă deasupra nivelului nerecomandat pentru investiții. Vulnerabilitățile devin critice în cazul unei deteriorări a peisajului economic internațional. Dacă în 2008 problemele au pornit din bănci, în 2026 sectorul non-bancar ocupă o poziție de neinvidiat în ceea ce privește riscurile sistemice, afectând stabilitatea întregului sistem.
Evoluția economiei și a debitelor rămâne un subiect de interes, în contextul în care debitul Dunării este menținut sub media multianuală a lunii septembrie. Această monitorizare a fluxurilor financiare și a resurselor naturale este esențială pentru stabilitatea regională. În acest cadru, monitorizarea constantă a indicatorilor de datorie și a lichidității rămâne vitală pentru a evita o nouă criză de amploare.