În peisajul tehnologic actual, există o percepție greșită conform căreia avansul inteligenței artificiale va automatiza complet procesele de business. Realitatea din România arată însă că zeci de companii care generează miliarde de lei anual funcționează și astăzi fără sisteme elementare de management al contractelor. Andrei Negulescu, Strategic Digitalisation Manager la Matricia Solutions, subliniază că tehnologia nu va eroda automat rezistența la digitalizare, ci va depinde de modul în care este adoptată de organizații.
Există o distincție critică între utilizarea AI ca un accelerator al gândirii și utilizarea acestuia ca un instrument de externalizare a proceselor cognitive. Când un angajat folosește AI pentru a accelera sarcini repetitive, el rămâne prezent în proces, în timp ce delegarea completă a gândirii către un robot duce la pierderea controlului asupra rezultatelor. În următorul deceniu, succesul va aparține structurilor IT unde oamenii de business interacționează activ cu componentele de automatizare și inteligență artificială.
Tehnologia va acționa ca un potențator pentru angajații capabili, transformând un specialist obișnuit într-unul de zece ori mai eficient prin intermediul AI. Negulescu avertizează că infrastructura tehnologică va deveni un factor decisiv în atragerea talentului din generația Z, care caută interacțiuni de înaltă calitate. Tinerii care intră direct în utilizarea AI fără a trece prin procesul manual de scriere a codului riscă să folosească aceste instrumente ca pe niște „cârje tehnologice” care le pot limita profunzimea de înțelegere.
Companiile vor putea funcționa cu un număr redus de angajați, însă acest lucru nu trebuie să însemne o pierdere a umanității sau a calității serviciilor. Strategia nu trebuie să fie reducerea forței de muncă, ci utilizarea tehnologiei pentru a livra servicii excelente clienților. În loc să se concentreze pe automatizarea care elimină interacțiunea, managementul ar trebui să folosească AI pentru a potența ideile și pentru a crea o cultură a generării de valoare.
În viitor, companiile vor plăti salarii pentru competențe care nu pot fi automatizate, precum capacitatea de a crea legături sau de a genera inspirație. Angajații care execută sarcini fără a înțelege procesul de bază vor deveni blocaje în adopția tehnologică. De asemenea, departamentul de resurse umane, adesea privit doar ca o funcție administrativă în România, va deveni strategic, fiind esențial pentru a crea contextul în care talentele pot performa.
În contextul digitalizării rapide, România se confruntă cu provocări legate de adaptarea forței de muncă la noile reguli de productivitate. În timp ce discuțiile despre legislația muncii și beneficiile angajaților sunt prezente în dezbaterea publică, importanța structurilor de management rămâne un punct critic. Capacitatea de a integra tehnologia într-un cadru de management solid va determina dacă o companie este un simplu utilizator de software sau o organizație de succes.