Organizația Națiunilor Unite a stabilit anul 2026 drept Anul Internațional al Femeii Fermier, prin adoptarea Rezoluției A/RES/78/279 de către Adunarea Generală la data de 2 mai 2024. Această decizie internațională pune sub semnul luminii rolul esențial pe care femeile îl joacă în dezvoltarea rurală și în transformarea sustenabilă a sistemelor agroalimentare. În România, această proclamare vizează recunoașterea femeilor care gestionează resursele familiei și asigură continuitatea economică a satelor.
Datele din Recensământul General Agricol din 2020 arată o prezență masivă a femeilor în sectorul agricol românesc. Conform Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite, în România existau 2.113.090 de femei în forța de muncă a exploatațiilor agricole în anul 2020. Din acest total, 2.092.610 femei făceau parte din forța de muncă familială, în timp ce 20.480 erau angajate regulat ca forță de muncă nefamilială. Totodată, recensământul a înregistrat 1.075.770 de femei în rolul de conducătoare de exploatații agricole.
Evoluția statistică europeană oferă o perspectivă diferită asupra numărului de exploatații administrate de femei. În seria Eurostat, România a înregistrat aproximativ 303.500 de exploatații conduse de femei în anul 2023, o scădere față de cele 317.040 raportate în anul 2020. Această diferență de cifre este cauzată de utilizarea unor criterii de includere și praguri statistice diferite între recensământul național și standardele europene, care pot exclude anumite unități foarte mici.
Femeile din mediul rural se confruntă cu o dublă povară, deoarece munca agricolă se suprapune constant cu responsabilitățile gospodărești. Ele participă la procese de semănat, plantat, recoltare și creșterea animalelor, dar gestionează simultan îngrijirea copiilor și a persoanelor vârstnice. Această suprapunere transformă contribuția lor într-o formă de muncă adesea invizibilă, care nu este întotdeauna cuantificată corect în statisticile economice sau remunerată în raport cu efortul depus în cadrul gospodăriilor.
Riscurile economice și schimbările climatice adaugă presiune suplimentară pe femeile fermier, care trebuie să gestioneze seceta sau temperaturile extreme. Pierderea unei recolte poate compromite nu doar veniturile, ci și stabilitatea financiară a întregii familii, forțând amânarea investițiilor. Pentru a asigura reziliența acestora, este necesar un acces echitabil la tehnologii moderne, irigații, asigurări agricole accesibile și programe de finanțare adaptate specificului exploatațiilor mici și familiale.
Din punct de vedere fiscal, veniturile agricole sunt supuse unui impozit de 10% din venitul fiscal stabilit prin norma de venit. Deși pentru activitățile agricole impuse la normă nu se datorează CAS pentru pensii, poate deveni obligatorie CASS pentru sănătate, în funcție de plafonul veniturilor. În contextul economic actual, unde noile criterii de risc au blocat rambursările de TVA ale firmelor, afectând investițiile, gestionarea obligațiilor fiscale rămâne un aspect critic pentru continuitatea producției.