Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității (CNSAS) a publicat date care arată dimensiunea reală a Departamentului Securității Statului (DSS) la finalul regimului comunist. În septembrie 1989, cu doar trei luni înainte de Revoluție, numărul total de angajați era de 14.629 de persoane. Această cifră include atât personalul cu grad militar, cât și pe cei aproximativ 1.200 de muncitori civili care deserviau structurile de securitate prin activități de logistică, transport sau secretariat.
Structura de comandă și control era împărțită în trei mari categorii funcționale. Aparatul central din București deținea 6.023 de cadre, reprezentând 41,17% din totalul forțelor, fiind nucleul de analiză și interceptare. Trupele de Securitate, cu un efectiv de 2.737 de persoane, reprezentau componenta militarizată dislocată strategic pe teritoriul țării. Restul de 5.869 de angajați făceau parte din aparatul teritorial, care includea 40 de inspectorate județene și Securitatea Municipiului București.
Analiza detaliată a documentelor arată o distribuție specifică a forțelor pe unități de specialitate. De exemplu, la nivel central, Unitatea Specială „F” (Filaj) avea 745 de cadre, în timp ce Unitatea Specială „T”, dedicată interceptărilor și ascultărilor, opera cu 466 de angajați. În ceea ce privește controlul corespondenței, Unitatea Specială „S” de la nivel central număra 356 de persoane. Direcția I, responsabilă de monitorizarea populației, concentra un nucleu de 103 angajați pentru coordonare și analiză.
Prezența femeilor în structura DSS era marcată de o proporție redusă, acestea reprezentând doar 15,70% din totalul de 14.629 de angajați. Din punct de de vedere al leadership-ului, accesul femeilor la funcții de conducere era extrem de limitat, existând doar 22 de femei care dețineau astfel de roluri în întregul aparat. În timp ce în București procentul femeilor era de 10,41%, în județul Teleorman se înregistra cel mai mare procent de femei angajate, respectiv 28,42%.
Distribuția pe județe reflectă importanța strategică a fiecărei zone pentru regimul de la București. Securitatea Municipiului București era cea mai mare unitate teritorială, cu 557 de cadre, urmată de inspectoratele din județe precum Constanța, cu 285 de persoane, și Timiș, cu 271 de cadre. În cele mai mici unitate județene, precum cea din Covasna, efectivul era de doar 73 de persoane, ceea ce evidențiază o concentrare masivă a forțelor în zonele industriale și de frontieră.
Documentele prezentate de CNSAS sunt datate 24 septembrie 1988 și se regăsesc în dosarul A.C.N.S.A.S. Cab I.V.40 (Cabinet Iulian Vlad). Aceste statistici oferă o imagine integrată a sistemului de supraveghere de la finalul perioadei comuniste, evidențiind modul în care aparatul de securitate era structurat atât pe plan central, cât și la nivelul inspectoratelor județene din întreaga țară.