Obezitatea și supraponderalitatea generează costuri economice masive în România, ajungând la suma de 2,5 miliarde de euro în fiecare an. Datele provin dintr-un raport recent elaborat de Office of Health Economics (OHE) pentru Federația Europeană a Industriilor și Asociațiilor Farmaceutice (EFPIA). Analiza vizează opt țări europene, printre care România, Germania, Franța, Italia, Spania, Irlanda, Grecia și Regatul Unit, evidențiind impactul sever al unui indice de masă corporală ridicat asupra societăților.
La nivel european, problema de sănătate are o amploare alarmantă, fiind asociată cu 278.000 de decese și aproape 8 milioane de ani de viață sănătoasă pierduți anual. Acești ani sunt măsurați prin indicatorul DALY, care combină anii pierduți din cauza decesului prematur cu cei trăiți cu dizabilitate. În cele opt țări analizate, impactul economic al excesului de greutate reprezintă între 0,6% și 1,4% din PIB, afectând direct stabilitatea financiară a regiunii.
În ceea ce privește comparația între economiile studiate, România înregistrează cea mai mică povară economică absolută, cu 2,5 miliarde de euro, ceea ce reprezintă aproximativ 0,7% din PIB. Totuși, raportul menționează că Germania are cea mai mare povară anuală, estimată la 55,2 miliarde de euro, urmată de Regatul Unit cu 43,2 miliarde de euro. Franța, Italia și Spania înregistrează, de asemenea, costuri de aproximativ 20 de miliarde de euro pe an, depășind semnificativ cifrele românești.
Problema este extrem de gravă în România, țara fiind situată pe primul loc în Europa în ceea ce privește obezitatea, conform Atlasului Mondial al Obezității. În prezent, 4 din 10 adulți sunt afectați de această afecțiune, deși în urmă cu zece ani procentul era aproape de jumătate din populație. Raportul explică faptul că costul per capăt de locuitor este mai redus în România din cauza procentului scăzut din PIB alocat sănătății, a ratelor de ocupare mai mici la vârste înaintate și a nivelului modest de activitate economică.
Costurile directe sunt cauzate în principal de bolile asociate unui IMC ridicat, precum diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare, boala hepatică grasă sau anumite tipuri de cancer. De asemenea, obezitatea contribuie la 60% din pierderile de sănătate cauzate de diabetul de tip 2 și la 45% din cele legate de bolile digestive. Între 18% și 58% din costurile totale în cele opt țări provin din pierderile de productivitate, incluzând absenteismul și mortalitatea prematură.
Nathalie Moll subliniază că combaterea obezității este vitală pentru protejarea sistemelor de sănătate europene și pentru asigurarea unei creșteri durabile. Ea recomandă o schimbare urgentă în prevenție, diagnostic și tratament, precum și recunoașterea formală a obezității ca boală cronică. Autorii studiului susțin că impactul economic trebuie luat în calcul la evaluarea intervențiilor medicale, deoarece o parte importantă a poverii nu apare direct în bugetele sistemelor de sănătate.