Datele recente furnizate de Eurostat evidențiază o tendință de creștere a vârstei la care tinerii din Uniunea Europeană părăsesc locuința părintească. În anul 2025, vârsta medie de plecare în UE a fost de 26,3 ani, o ușoară creștere față de 26,2 ani înregistrați în 2024. Această valoare reflectă o stabilitate a tendinței, deoarece vârsta medie a rămas în jurul pragului de 26 de ani încă din anul 2002, conform statisticilor oficiale analizate.
În România, procesul de independență este unul tardiv, vârsta medie la care tinerii pleacă din casa părinților fiind de 27,4 ani. Această cifră este comparabilă cu valorile din regiune, unde în Bulgaria vârsta medie este de 27,9 ani, iar în Ungaria este de 27,3 ani. România se află astfel într-un grup de țări unde procesul de plecare din locuința familială durează mai mult decât media europeană de 26,3 ani.
Situația este și mai pronunțată în anumite state europene, unde tinerii pleacă din casa părintească abia după vârsta de 30 de ani. Croația deține cea mai mare medie, de 31,5 ani, fiind urmată de Grecia și Slovacia, care au ambele 30,9 ani. De asemenea, în Spania și Italia, vârsta medie de plecare este de 30,2 ani, indicând o dificultate majoră de independență în aceste zone.
Există o legătură între momentul plecării de la părinți și ocuparea forței de muncă. În UE, rata de ocupare a forței de muncă pentru tinerii cu vârste între 20 și 29 de ani este de 65,5%. În țări precum Grecia, Croația, Spania și Italia, unde tinerii pleacă mai târziu, rata de ocupare a forței de muncă este mai mică decât media europeană. În România, rata de ocupare a forței de muncă în rândul aceleiași categorii de vârstă este de doar 52%.
În contrast cu aceste cifre, țările nordice prezintă un model diferit, cu o independență mult mai timpurie. În Finlanda, vârsta medie este de 21,4 ani, în timp ce în Danemarca se înregistrează 21,8 ani. Estonia și Lituania prezintă, de asemenea, vârste medii scăzute, fiind de 22,7 ani, ceea ce indică o structură socială și economică diferită față de statele din sudul și estul Europei.
Analiza acestor date reflectă dinamica socială din Europa, unde accesul la independență este strâns legat de stabilitatea economică. În timp ce în unele state tinerii își construiesc singuri viața mult mai devreme, în România și în țările vecine, barierele economice par să mențină populația tânără în locuințele părintești pentru o perioadă prelungită, afectând rata de ocupare a forței de muncă.