Tinerii din România părăsesc locuința părintească la o vârstă medie de aproximativ 27 de ani. Această cifră reflectă o realitate în care desprinderea de familie nu mai este un pas imediat după finalizarea studiilor, ci un proces amânat. Datele Eurostat arată că, deși media este apropiată de nivelul Uniunii Europene, există diferențe semnificative între bărbați și femei în ceea ce privește momentul independenței.
Factorii economici reprezintă un obstacol major în calea autonomiei tinerilor români. Costul ridicat al locuințelor și presiunea chiriilor din marile orașe fac ca mutarea într-un spațiu separat să fie dificilă. Sociologul Ciprian Iftimoaei subliniază că posibilitatea de a achiziționa o locuință prin plata integrală este o situație disponibilă doar pentru puțini tineri. Pentru majoritatea, lipsa unor economii consistente sau a accesului la creditare limitează drastic opțiunile.
Parcursul educațional prelungit contribuie, de asemenea, la amânarea plecării de acasă. Mulți tineri aleg să continue studiile prin masterate, doctorate sau studii postdoctorale, ceea ce prelungește perioada de dependență. Ciprian Iftimoaei menționează că aceștia pot avea joburi part-time sau perioade sabatice, situații care determină locuirea cu părinții. Familia funcționează astfel ca un mecanism de protecție financiară, oferind sprijin pentru cheltuielile curente.
Există o distincție clară între sexe, fetele părăsind locuința parentală mai devreme decât băieții. Conform sociologului, femeile tind să aibă mai multă inițiativă și sunt mai predispuse, prin educație, către angajare rapidă. În cazul bărbaților, Ciprian Iftimoaei observă un rol protectiv excesiv din partea mamelor. Această protecție poate crea o stare de dependență, care întârzie procesul de luare a deciziilor autonome și de asumare a vieții proprii.
Independența poate fi însă grăbită de anumite evenimente majore în viața unui tânăr. Obținerea unui loc de muncă într-o altă localitate sau continuarea studiilor departe de orașul natal sunt factori decisivi. De asemenea, formarea unei relații de cuplu poate accelera procesul de plecare din casa părintească. Astfel, vârsta de 27 de ani reprezintă doar o medie, nu o regulă fixă pentru întreaga generație.
Situația demografică și socială a tinerilor este influențată de structura economică a țării. În contextul în care stabilitatea profesională și accesul la proprietate sunt provocări constante, autonomia devine un obiectiv greu de atins. Această evoluție reflectă tendințe observate în diverse societăți europene, unde costurile de locuire și durata studiilor modifică modul în care generațiile tinere își construiesc viitorul independent.