Teatrul Bulandra a relansat pe scena sa piesa „Constructorul Solness” de Henrik Ibsen, într-o montare regizată de Mihai Brătilă. Spectacolul a avut premiera pe 26 septembrie, la sala Toma Caragiu din Grădina Icoanei, oferind o perspectivă asupra luptei dintre putere și ambiție. Interpretarea principală îi revine lui Șerban Pavlu, care explorează psihologia unui om aflat în criză profundă.
Personajul Halvard Solness este un constructor de succes care a reușit să își impună autoritatea într-un mediu profesional extrem de competitiv. Deși a ajuns în vârful ierarhiei și a construit edificii de prestigiu, viața sa este marcată de vinovăție și compromisuri. Șerban Pavlu interpretează un Solness contradictoriu, un om în care autoritatea profesională se contrapune unei nesiguranțe constante și unei fragilități interioare care amenință să îl distrugă.
Conflictul central este alimentat de teama protagonistului de a nu mai fi relevant în fața generației tinere. Această obsesie de a păstra controlul asupra lumii înconjurătoare devine o luptă cu timpul și cu propriile limite. În acest context, Diana Pomparău apare în rolul Hildei Wangel, o tânără care aduce energie și provocări, cerându-i arhitectului să îi îndeplinească promisiunea unui „regat”, simbolizând astfel un univers al împlinirii idealizate.
Scenografia realizată de Șteff Chelaru contribuie la atmosfera densă prin utilizarea unor materiale brute, precum sacii de ciment și schițele de construcție. Aceste elemente vizuale creează o paralelă între edificiul fizic și mecanismele iluziei teatrale. Un detaliu regizoral important este prezența copiilor, interpretați de Bianca Geantă și Andrei Petraru, care se deplasează pe coridoarele de deasupra scenei, aducând o dimensiune onirică și amintind de trecutul dureros al lui Solness.
Distribuția este completată de Ana-Ioana Macaria, în rolul Annei Solness, care conturează drama unei femei marcate de suferință și de pierderi personale. Alături de ea, Adrian Ciobanu interpretează doctorul Herdal, fiind însoțit pe scenă de Radu Amzulescu, Tiberius Zavelea și Irina Artenii. Întregul univers scenic este susținut de costumele semnate de Lia Manțoc, designul de lumină al lui Vlad Lăzărescu și muzica creată de Adrian Piciorea și Damian Gerard.
Opera lui Henrik Ibsen a fost publicată în decembrie 1892 și a reprezentat un punct de cotitură în realismul psihologic al teatrului european. În România, textul a fost prezentat încă din 1909 la Teatrul Național din București. De-a lungul deceniilor, piesa a fost montată în orașe precum Cluj, Timișoara sau București, de la Teatrul Evreiesc de Stat până la Teatrul Odeon, demonstrând o rezistență constantă în repertoriul național.