Istoria cinematografului „Patria-Loteanu” din Republica Moldova ascunde o eroare de atribuire care a persistat timp de decenii. Deși sursele sovietice și enciclopediile de specialitate au susținut că autorul proiectului este arhitectul sovietic Valentin Voițehovschi, cercetările recente demonstrează că realitatea este diferită. Proiectul original al clădirii a fost conceput de arhitectul român de origine franceză Ernest Doneaud, înainte ca Basarabia să fie anexată de imperiul sovietic.
Ernest Doneaud, care a ocupat funcția de arhitect șef al Bucureștiului, a elaborat proiectul de modernizare a Teatrului Național în anul 1935. Această intervenție a fost necesară după un incendiu care a forțat teatrul să își oprească activitatea pentru reconstrucție capitală. În perioada interbelică, clădirea de pe acest loc servisește drept sediu al Teatrului Național, după ce anterior a fost Adunarea nobilimii basarabene, un loc de prim rang pentru evenimente sociale și literare.
Deși Valentin Voițehovschi a fost menționat în fișa biografică de la Arhiva UTM ca fiind autorul lucrării din anul 1951, acesta nu a declarat niciodată oficial proprietatea asupra proiectului. Discipolii săi și unii studenți au susținut ideea că planimetria clădirii era confortabilă, însă adevărul a fost deconspirat de istorica Oana Marinache. Aceasta a descoperit în 2015 că proiectul Teatrului Național fusese publicat în revista Arhitectura încă din anul 1941, cu zece ani înainte de atribuirea sovietică.
Arhitectura cinematografului păstrează elemente specifice clădirii vechi, diferențiindu-se radical de alte instituții similare din Basarabia. Ernest Doneaud a reușit să păstreze compoziția volumetrica generală, miza fiind jocul de volume și proporții. Clădirea este compusă din două volume acoperite cu plat: un corp prismatic masiv pentru sala de spectacol și un corp alungit în două niveluri, care include un vestibul înalt iluminat printr-o fereastră în arc alungită vertical.
Interiorul clădirii este organizat complex, oferind acces la un foaier larg, loje laterale și un balcon care acoperă jumătate din sala de spectacol. Structura include scări care duc la un al doilea nivel cu ferestre largi, accesul spre balcon și secții tehnice specifice. Proiectul a integrat cu abilitate parametrii clădirii anterioare pentru a crea un spațiu interior adaptat unei instituții de teatru, cu o cutie scenică lărgită și depozite pentru decorații.
Atribuirea eronată a unor creații arhitecturale este un fenomen documentat în perioada ocupației sovietice, când mediul social-politic românofob favoriza transformarea unor personalități marcante în autori de fapt involuntari. Această practică a dus la integrarea unor lucrări de origine română în canonul arhitectural sovietic, modificând percepția istorică asupra patrimoniului din Moldova pentru a servi ideologiei de atunci.