Companiile din România au la dispoziție o metodă de a recompensa și de a menține personalul prin plata unor contribuții la pensiile facultative, cunoscute sub numele de Pilonul III. Această facilitate permite angajatorilor să achite sume de până la 400 de euro pe an pentru fiecare salariat, fără a suporta taxe suplimentare către stat. Măsura este prezentată ca o alternativă eficientă la bonusurile clasice în bani, care sunt puternic impozitate.
În contextul unei piețe a muncii competitive, mărirea salarială directă este adesea diminuată de sarcini fiscale, deoarece peste 40 de lei din fiecare 100 de lei oferiți ajung la stat. Prin utilizarea Pilonului III, 100% din banii investiți de patron ajung direct în contul de pensii al angajatului. Conform prevederilor din Codul Fiscal, suma de 400 de euro anual se calculează în lei la cursul BNR, oferind un beneficiu pur, fără retenții.
Avantajele fiscale sunt duble, beneficiind atât firma, cât și angajatul. Pentru patron, suma plătită reprezintă o cheltuială deductibilă integral la calculul profitului impozabil, iar angajatorul nu plătește Contribuția Asiguratorie pentru Muncă (CAM) pentru această sumă. Pentru salariat, bonusul nu este supus impozitului pe venit de 10%, nici contribuțiilor sociale, cum sunt CAS de 25% sau CASS de 10%. Astfel, o investiție de aproximativ 33 de euro lunar asigură un bonus net.
Pentru a beneficia de aceste scutiri, contribuția trebuie să respecte anumite limite legale. Aceasta este de 15% din venitul brut lunar, cu sume minime stabilite de administratori, de regulă între 35 și 100 de lei pe lună. Totodată, contribuția la pensia facultativă trebuie să se încadreze în plafonul general de 33% din salariul de bază, alături de alte beneficii precum abonamentele medicale sau serviciile de turism oferite de angajator.
Angajații pot opta și pentru contribuții suplimentare din propriile resurse, în paralel cu cele oferite de firmă. Codul Fiscal permite de asemenea o deducere personală de încă 400 de euro pe an din venitul brut impozabil al salariatului. Această abordare ajută la creșterea securității financiare la vârsta pensionării, fiind un instrument de economisire voluntar pe termen lung, spre deosebire de Pilonul I de stat sau Pilonul II privat obligatoriu.
Sistemul de pensii din România este structurat pe mai multe niveluri, unde Pilonul I reprezintă pensia de stat, iar Pilonul II este cel privat obligatoriu. Pilonul III, vizat de această măsură, funcționează ca un instrument de economisire voluntară, unde valoarea contribuțiilor este stabilită de participant sau de angajator. Această structură permite diversificarea surselor de venit pentru viitorul pensionar, oferind flexibilitate în gestionarea economiilor personale.