Situația tinerilor din România este marcată de o lipsă de încredere în viitorul oferit de instituțiile naționale. Un studiu realizat de Friedrich-Ebert-Stiftung în anul 2024 indică faptul că peste jumătate dintre tinerii români au intenția de a emigra pentru o perioadă de cel puțin șase luni. Motivul principal invocat de aceștia este dorința unui nivel de trai mai ridicat și a unui salariu mai mare.
Datele furnizate de Eurostat subliniază o problemă structurală gravă pentru țara noastră. În anul 2025, rata tinerilor care nu lucrează și nu sunt angajați în programe de educație sau formare a ajuns la 19,2%. Această cifră reprezintă cea mai mare rată din întreaga Uniune Europeană, fiind aproape dublă față de media europeană, care se situează la un nivel de 11%.
Problema nu este uniformă, deoarece tinerii reprezintă un grup extrem de diversificat. În timp ce unii lucrează pentru companii globale din București, alți tineri din orașe mici nu reușesc să găsească un angajator. Există însă și riscul abandonului școlar sau cel al absolvenților care încearcă să își dezvolte propriile start-up-uri, evidențiind o inegalitate de șanse profundă.
Tehnologia aduce și noi provocări, în special prin automatizarea sarcinilor de bază. Deoarece inteligența artificială poate prelua funcțiile de analiză sau prezentare, primele etape ale carierei devin vulnerabile. Există un paradox în care angajatorii solicită experiență, însă oferă tot mai puține oportunități reale pentru ca tinerii să o acumuleze prin ucenicie sau stagii de practică.
Instabilitatea socială cauzată de nemulțumirile generațiilor tinere a fost observată la nivel global. În Bangladesh, protestele studențești au dus la schimbarea guvernului, iar în Nepal, corupția și restricțiile digitale au provocat demisia premierului. În Madagascar, nemulțumirile legate de furnizarea de apă și curent au dus la preluarea puterii de către armată, demonstrând rapiditatea mobilizării prin rețelele sociale.
În contextul european, România se confruntă cu decalaje regionale și o neîncredere profundă în instituții. Această situație este diferită de crizele sociale din Franța, dar implică riscuri similare de rupere a contractului social. Dacă meritul nu mai este perceput ca o cale reală către succes, societatea riscă să piardă capacitatea de a construi un viitor stabil pentru noua generație.