Multe vehicule de lux, precum limuzine sau SUV-uri de sute de mii de euro, sunt achiziționate de proprietari prin intermediul firmelor, nu din banii personali. Această practică transformă vehiculele de lux în cheltuieli de funcționare, permițând decontarea combustibilului și a reparațiilor. În acest mod, statul ajunge să subvenționeze indirect bunurile de lux ale unor persoane, în timp ce cetățenii care cumpără proprietăți personale plătesc întreg prețul și taxa pe valoare adăugată.
Schema de evaziune fiscală funcționează prin utilizarea unor facilități legale care permit deducerea cheltuielilor legate de activitatea economică. Dacă o firmă are nevoie de o dubă pentru transportul mărfurilor, taxele pot fi deduse, însă abuzul apare când vehicule de lux sunt folosite pentru scopuri personale. Astfel, o mașină de lux devine, pe hârtie, un instrument de serviciu, deși este utilizată pentru activități de zi cu zi, precum transportul copiilor la școală.
Prin această metodă, beneficiarul economisește prin recuperarea TVA-ului de 21% și prin deducerea prețului din impozitul pe profit. De asemenea, toate costurile de întreținere sunt trecute pe cheltuielile firmei, ceea ce reduce plățile către stat. Această practică afectează bugetul public, deoarece banii care ar putea fi direcționați către spitale sau școli sunt utilizați pentru a acoperi costurile de lux ale unor patroni.
Inspectorii de la ANAF au pornit controale drastice pentru a verifica legătura dintre obiectul de activitate al unei firme și vehiculele de lux deținute. Autoritățile verifică dacă, de exemplu, o mașină sport de 250.000 de euro are un scop economic real pentru o firmă de consultanță sau de materiale de construcții. Controlul este însă dificil, deoarece patronii apelează la consultanți fiscali care găsesc contracte de comodat sau alte documente pentru a justifica utilizarea vehiculului.
Situația creează un dezechilibru social între firmele care folosesc aceste portițe și cetățenii care muncesc pentru un salariu fix. În timp ce unii decontază luxul prin firmă, omul de rând care își cumpără o mașină second-hand din economii plătește taxe la virgulă, impozite locale și taxe pe combustibil. Această formă de evaziune fiscală mascată pune presiune pe sistemul de impozitare și necesită o legislație fiscală mai rafinată.
Sistemul fiscal românesc funcționează pe baza unor reguli de deducere a cheltuielilor necesare generării de venit, însă aplicarea lor poate fi exploatată. În cadrul cadrului fiscal actual, contribuabilii pot deduce taxele dacă pot demonstra necesitatea cheltuielii pentru afacere. Totuși, distincția dintre o necesitate economică reală și un beneficiu personal mascat sub formă de cheltuială de firmă rămâne un punct critic de control pentru autoritățile fiscale.