Producția de castane comestibile în România traversează o perioadă de declin sever, în condițiile în care piața este dominată tot mai mult de produsele importate. În timp ce în trecut fabricile de conserve procesau zeci de tone de piure din fructe autohtone, statisticile recente indică faptul că țara importă de aproape zece ori mai multe castane decât produce propriu. Această schimbare afectează disponibilitatea delicateselor tradiționale în piețele locale și în supermarketuri.
Istoria castanelor în România este strâns legată de regiuni precum Maramureș și zona subcarpatică a Olteniei, inclusiv localități precum Tismana sau Gorj. În anii ’60, industria de procesare era într-o etapă de dezvoltare majoră, iar fabrica de conserve din Baia Mare producea anual aproape 100 de tone de piure de castane. Această producție era susținută de aproximativ 50.000 de castani din regiunea Maramureșului, care furnizau materia primă pentru industria de cofetărie și consumul casnic.
Evoluția tehnologică din perioada respectivă a permis valorificarea la scară industrială a acestor fructe, care se alterau rapid după recoltare. Într-un colectiv format din ingineri și tehnicieni de la fabrica Agrofruct din Baia Mare, a fost proiectată o instalație specială care includea mașini de curățat, uscătoare rotative și aparate de control al umidității. Această tehnologie permitea curățarea unor cantități masive de fructe într-un timp mult mai scurt decât metodele manuale utilizate anterior.
În prezent, situația este opusă față de perioada de glorie, deoarece suprafețele ocupate de castani au fost afectate de secetă și boli, precum ciuperca Cryphonectria parasitica. Datele FAOSTAT arată că producția de castane comestibile a scăzut de la 90 de tone în 2023 la doar 50 de tone în 2024, o scădere de peste 44 la sută. În schimb, importurile au atins 377 de tone în 2025, cu o valoare de peste 1,36 milioane de dolari, venind în principal din Italia și Germania.
Pe lângă consumul proaspăt, istoria locală menționează și utilizări tradiționale ale castanelor, precum obținerea alcoolului prin distilare. În zona Tismanei, se putea produce un rachiu de calitate, deoarece bogăția în spirt a castanei este foarte mare. Din 100 de kilograme de fructe se puteau obține aproximativ 20 de litri de alcool de 90 de grade, o metodă care permitea și păstrarea proviziilor pentru anii fără recolte bogate.
Pădurile de castani comestibili dețin o valoare ecologică ridicată și fac parte din habitatele forestiere protejate la nivel european datorită biodiversității pe care o adăpostesc. În România, specia Castanea sativa se întâlnește în principal în dealurile din împrejurimile orașului Baia Mare și în zona subcarpatică a Olteniei, unde arborii preferă versanții însoriți și zonele ferite de curenții reci.