România traversează o perioadă de transformare economică marcată de o creștere statistică semnificativă, însă prosperitatea devine tot mai greu de menținut. Deși PIB-ul pe locuitor, ajustat la puterea de cumpărare, a urcat de la aproximativ 43% din media OECD în 2004 la 71% în 2024, mulți cetățeni se confruntă cu o nouă formă de nesiguranță. Această evoluție creează o clasă de oameni care, deși nu sunt săraci, nu mai pot simți adevărata stabilitate financiară.
Problema principală rezidă în diferența dintre venitul curent și averea reală, mulți români confundând consumul cu prosperitatea. Deși parți de o societate care consumă masiv, mulți indivizi dețin active mari, precum mașini în leasing sau apartamente, dar au fonduri de rezervă extrem de mici. Un salariu de zece mii de lei net, deși considerat mare, poate fi rapid absorbit de cheltuielile cu ratele, educația copiilor, serviciile medicale private și întreținerea vieții urbane.
Anxietatea financiară apare atunci când o cheltuială neprevăzută poate destabiliza întregul ecosistem al unei familii. Diferența dintre un venit ridicat și adevărata bogăție constă în capacitatea de a rămâne stabil atunci când sursa de venit dispare. În prezent, mulți oameni cu venituri mari sunt de fapt dependenți de munca lor zilnică, neavând un fond de urgență care să le permită să refuze un job neadecvat sau să gestioneze o perioadă de șomaj.
Pe partea de proprietate, România rămâne un țară a proprietarilor, cu 94% din populație deținând locuința, însă tinerii se confruntă cu bariere imobile. Un studiu Deloitte arată că 78% dintre reprezentanții Generației Z și 85% dintre Millennials consideră că nu își permit să devină proprietari. Această situație este alimentată de patrimoniul moștenit de generațiile anterioare, care le oferă un avantaj imobiliar imens față de tinerii care trebuie să contracteze credite pentru a achiziționa proprietăți la prețuri actuale.
O altă tendință este „inflația prosperității”, unde standardele de viață cresc odată cu veniturile, forțând oamenii să plătească pentru a recupera timpul. Serviciile private de sănătate, educația și confortul sunt acum utilizate pentru a reduce riscurile și a compensa ineficiențele sistemelor publice. Astfel, clasa de mijloc încearcă să își construiască o versiune privată de funcționalitate, plătește pentru predictibilitate și încearcă să evite costurile ascunse ale timpului pierdut în trafic sau în birocrație.
Această fragmentare socială este vizibilă prin utilizarea tot mai frecventă a serviciilor private în detrimentul celor de stat. Atunci când cetățenii cu venituri medii și mari își cumpără singuri siguranța medicală, educația și transportul, serviciile publice pot pierde din relevanță și presiunea pentru reformă. Acest proces creează societăți în care oamenii nu mai locuiesc în aceeași realitate economică, adaptându-și calitatea vieții strict la resursele pe care le permit individual.