România se află într-o situație critică în ceea ce privește povara costurilor cu energia, fiind a doua țară din Uniunea Europeană cu cel mai mare procent de populație afectată. Fenomenul, numit de specialiști „sărăcie energetică” sau „sărăcie invizibilă”, îi lovește în mod direct pe membrii clasei de mijloc. Aceștia sunt nevoiți să aleagă între achitarea facturilor de utilități și alte necesități esențiale, precum sănătatea sau educația.
Conform unei analize realizate de Asociația Energia Inteligentă, aproximativ 37% dintre români alocă peste 10% din bugetul lor lunar exclusiv pentru plata energiei. Această cifră plasează România imediat după Bulgaria, unde ponderea cheltuielilor pentru energie ajunge la 40%. În contrast, în state precum Finlanda, Danemarca sau Luxemburg, doar între 5% și 10% dintre gospodării depășesc acest prag de consum, reflectând un nivel de venituri și eficiență energetică mult mai ridicat.
Raportul pe 2025 al Observatorului Român al Sărăciei Energetice evidențiază o realitate alarmantă pentru stabilitatea financiară a țării. Datele arată că 21,1% dintre gospodăriile din România ajung sub pragul sărăciei imediat după ce achită facturile pentru energie. Dacă se ia în calcul și cheltuielile pentru buteliile de gaz folosite în scop de gătit, acest procent de vulnerabilitate crește până la 22,4%, afectând practic o întreagă fracțiune din populația țării.
Mediul rural reprezintă zona cea mai expusă riscului de sărăcie energetică din cauza veniturilor mici și a locuințelor vechi. Aproape 43% dintre gospodăriile românești utilizează încă butelii de gaz, în special în zonele unde accesul la rețelele de gaze naturale este limitat. În plus, aproximativ 3,5 milioane de gospodării, ceea ce reprezintă aproape jumătate din totalul național, continuă să utilizeze lemne de foc pentru încălzire, generând un stres financiar suplimentar.
Experții avertizează că presiunea asupra bugetelor familiale va crește în perioada următoare din cauza inflației și a prețurilor volatile. Soluțiile propuse nu se limitează la ajutoare temporare, ci necesită investiții masive în eficiența energetică a locuințelor și extinderea infrastructurii. Este vital ca programele de renovare pentru casele vulnerabile să fie implementate pentru a reduce dependența de sursele de energie costisitoare și pentru a proteja veniturile restănțate ale familiilor.
Această problemă de săracie invizibilă este strâns legată de nivelul de dezvoltare economică și de capacitatea de adaptare a infrastructurii energetice naționale. În contextul european actual, unde prețurile la energie rămân volatile, gestionarea acestor costuri devine o prioritate pentru stabilitatea socială. Fără intervenții structurale în eficiența termică a clădirilor, riscul ca numărul familiilor care sacrifică investițiile în educație sau sănătate pentru căldură să crească rămâne foarte ridicat.