Tot mai mulți români au început să utilizeze strategia de a ocupa două funcții sau de a lucra o normă parțială suplimentară pentru a-și îmbunătăți viitorul financiar. Această abordare este motivată de incertitudinile economice actuale și de preocupările legate de sustenabilitatea sistemului public de pensii din țară. Obiectivul principal al celor care aleg această cale este acumularea unui stagiu de cotizare mult mai consistent prin virarea unor contribuții sporite către bugetul de asigurări sociale.
Deși efortul suplimentar presupune un program de lucru prelungit și o uzură fizică semnificativă, specialiștii confirmă că dublarea veniturilor salariale se reflectă în cuantumul pensiei. Totuși, este important de înțeles că lucrul pe două contracte nu grăbește momentul ieșirii la pensie. Chiar dacă un angajat plătește contribuții duble într-un singur an calendaristic, perioada lucrată în paralel este calculată de autorități ca fiind un singur an de vechime în sistem.
În prezent, peste 500.000 de români lucrează cu mai multe contracte de muncă simultan. Această activitate crește atât pensia de la stat, cât și fondul acumulat la Pilonul II, însă sporurile rezultate nu sunt întotdeauna spectaculoase. De exemplu, un angajat cu un venit brut de 6.000 de lei poate ajunge, după 35 de ani de muncă, la o pensie de aproximativ 2.500 de lei, iar un al doilea contract de 3.000 de lei brut adaugă doar circa 900 de lei pe lună.
Analistul economic Adrian Negrescu avertizează asupra raportului dintre efort și beneficii financiare pe termen lung. „Cu un salariu modest, 10 ani de muncă suplimentară se traduc în doar câteva sute de lei în plus la pensie. Contribuțiile plătite ajung la zeci de mii de lei, iar ca să recuperezi acești bani ar trebui să trăiești ca pensionar peste 20 de ani. Sănătatea nu trebuie sacrificată pentru câteva sute de lei”, a explicat acesta.
Sistemul de asigurări sociale din România funcționează pe baza contribuțiilor de asigurări sociale (CAS) plătite de angajatori și angajați. Aceste sume sunt direcționate către bugetul de stat pentru a asigura plata pensiilor și a drepturilor de asigurări sociale. Calculul pensiei de lichidare depinde direct de venitul mediu al salariilor nete și de numărul de luni de cotizare raportate în sistemul de la Casa de Pensii.
Această tendință de a căuta venituri suplimentare reflectă o încercare de adaptare la realitățile economice, însă riscurile legate de sănătate rămân un factor critic. Decizia de a lucra mai mult depinde, în final, de capacitatea de a echilibra acumularea de capital pentru bătrânețe cu menținerea calității vieții în perioada activă.