Zilierii care desfășoară activități ocazionale în România nu au dreptul legal de a primi tichete de masă, în ciuda faptului că plata muncii lor este impozitată. Deși beneficiarii înregistrează persoanele în evidențe și virează contribuțiile către ANAF, acest grup de muncitori rămâne exclus de pachetul de beneficii alocat salariaților. Această diferență de tratament este dictată de natura juridică distinctă a muncii ocazionale față de raportul de muncă standard.
Regimul juridic al zilierilor este reglementat prin Legea nr. 52/2011, fiind conceput pentru activități necalificate și temporare, precum cele din agricultură sau construcții. Această formă de muncă se caracterizează prin absența unui contract individual de muncă, a perioadei de probă sau a preavizului. Din acest motiv, drepturile și obligațiile părților sunt limitate la norma specială, ceea ce înseamnă că beneficiile nu pot fi împrumutate prin analogie din regimul salariatului.
Tichetele de masă sunt reglementate de Legea nr. 165/2018 și sunt destinate exclusiv salariaților care au un raport de muncă stabil și formalizat. Scopul legiuitorului este sprijinirea alimentației celor aflați într-o relație de muncă continuă. Dacă un angajator ar decide să distribuie tichete de masă zilierilor, ar acorda un avantaj fără acoperire legală. Astfel, la un control fiscal, sumele respective ar putea fi tratate ca venit impozabil, generând corecții financiare.
Din punct de vedere al beneficiarului, respectarea acestui cadru este esențială pentru a evita sancțiunile fiscale. Deși nu există obligația de a oferi tichete, angajatorii pot asigura hrana efectivă la locul de muncă, pe șantier sau în câmp. Această facilitate poate fi organizată sub un alt regim fiscal, separat de tichetele de masă. Decizia de a oferi masă caldă rămâne un gest de bun-simț economic care poate influența productivitatea echipei.
Discuția privind extinderea acestui sprijiu către zilieri depinde în întregime de decizia legislativă. Deși argumentul moral este că un om care muncește o zi întreagă merită aceeași alimentare, juridic, analogia nu poate crea drepturi noi. O eventuală modificare ar necesita un regim adaptat specificului muncii ocazionale. În prezent, diferența dintre prețul muncii și demnitatea omului rămâne o linie de demarcație între statutul juridic și valoarea umană.
În sistemul fiscal românesc, plata muncii este monitorizată strict prin declarații către ANAF pentru a reduce economia informală. În contextul actual, zilierii contribuie la bugetul public prin fiecare zi lucrată, fiind impozitați la sursă. Totuși, legislația actuală menține o barieră clară între veniturile recunoscute fiscal și accesul la instrumente de sprijin alimentar, care rămân rezervate celor cu contracte individuale de muncă.