Prezența lucrătorilor din Nepal în România a cunoscut o creștere semnificativă în ultimii ani, aceștia devenind una dintre cele mai numeroase comunități de străini din țară. La mijlocul anului 2026, conform datelor furnizate de Inspectoratul General pentru Imigrări, aproximativ 250.000 de cetățeni străini aveau drept de ședere valabil în România. Din acest total de 242.569 de persoane înregistrate oficial, 161.203 de persoane dețineau drept de ședere specific pentru activități de muncă.
Muncitorii asiatici au început să apară masiv pe piața muncii românească începând cu anul 2019, pentru a acoperi posturile rămase neocupate în diverse sectoare. Aceștia sunt angajați în principal în construcții, fabrici, agricultură, servicii de curățenie, HoReCa sau în sectorul de livrări. Pentru a ajunge în România, mulți dintre acești lucrători plătesc sume de peste 10.000 de dolari pentru transport, formalități și asigurarea locurilor de muncă, considerând procesul o investiție necesară.
În județul Cluj, situația este reprezentativă pentru fluxul de imigrație, având peste 21.000 de cetățeni străini cu rezidență înregistrată în octombrie 2026. Serviciul pentru Imigrări Cluj a gestionat, în primele nouă luni ale anului, 7.261 de persoane, dintre care 4.006 aveau ca scop angajarea. În acest grup, cei mai numeroși veniți din afara Uniunii Europene au fost cetățenii din Nepal, cu 1.244 de persoane, urmați de cei din Sri Lanka și India.
Problemele legate de vulnerabilitatea acestor persoane au ieșit în evidență prin cazuri de exploatare semnalate pe rețelele sociale, precum cel al nouă muncitori nepalezi din Cluj-Napoca. Aceștia ar fi lucrat într-un centru de divertisment cu un salariu de 10 lei pe oră și programe de până la 300 de ore pe lună. După un control al ITM, angajatorul ar fi modificat evidențele, iar muncitorii au fost lăsați fără locuință și fără venituri, deși mulți sunt în datorii de aproximativ 8.000 de euro.
Dreptul de ședere al acestor străini este strâns legat de contractul de muncă, ceea ce îi pune într-o poziție fragilă în cazul pierderii locului de muncă. Conform Inspectoratului General pentru Imigrări, dacă raportul de muncă încetează înainte de expirarea permisului unic, documentul mai poate fi utilizat, în anumite condiții legale, pentru maximum 90 de zile. Această limită temporală este critică pentru persoanele care nu beneficiază de indemnizație de șomaj și care trebuie să își găsească rapid o nouă sursă de venit.
Fenomenul de recrutare a forței de muncă străine este unul care generează dezbateri intense în societatea românească, între nevoia de personal și protecția drepturilor. În timp ce unii angajatori susțin că nu mai găsesc cetățeni români pentru muncile de jos, alți observatori avertizează că acest proces poate duce la scăderea standardelor salariale. Discuțiile reflectă o tensiune între necesitatea economică de a acoperi deficitul de forță de muncă și riscul de a crea un segment de populație vulnerabil la abuzuri.